Azi, stiu ca iubirea nu merita sa fie traită, daca nu e veșnică. Ca orice cântec si iubirea are un sfârsit. Mai știu ca nu mai e nimic de crezut, nu mai cred in nimic, nu mai cred in dragoste, nu mai cred in fericire si m-am hotărit sa uit de ea, împartind timpul ireparabil. Cred, ca cei care au spus cel mai mult sunt si cei care au suferit cel mai mult. Pe măsura ce înaintez in emoție, ma apropii de sfârsitul ei, nimic nu mai poate fi salvat, este prea tarziu ...un loc unde nimic nu mai poate fi creat. Tot azi, am înteles ca infernul incepe acolo unde nu mai e nici o speranta si imi dau seama ca sfarsitul se apropie oricât l-am amâna. Amintirile nu ne mai pot omorî, dar pot face o rana sa doara si sa sangereze din nou. Trebuia totuși sa plec.
Nu ucide iubirea!
RăspundețiȘtergereMă sufoc în aer mult prea trist si aștept iubirea să mă ucida...
Ștergere