Am inceput sa îl privesc cu ochi goi, nu mai exista nici o urmă de iubire în privirea mea rece, nici o urmă în sufletul meu care nu mai ştie a primi nimic, decît gol şi frig ...si îmi spune ca iubirea poate deveni si blestem. Pentru mine iubirea si razbunarea nu pot fi despărţite, ele nu pot exista una fără alta... răzbunarea este o armă pe care omul care iubeşte o va folosi, pentru că atunci când iubim, există pur şi simplu dincolo de cuvinte şi fapte, de acţiuni şi reproşuri...există răzbunare prin fiecare por al fiinţei noastre. Cuvintele mele vor sa dea nastere uneia dintre cele mai curate si neprihanite forme de razbunare. O razbunare imaginara, plasmuita cu sufletul, mai dulce decat toate razbunarile din lume. O razbunare in care sa te intorci cu prea multe regrete ca sa le poti face fata, dorindu-ti mai mult decat imi doresc eu astazi sa recuperezi ceea ce  ai pierdut. E un blestem sa nu poti uita pe cineva care te-a dat uitarii si este groznic ca nu gasesti o noua dragoste pentru ca nu poti scapa de cea din urma.  Cuvintele mele vor sa dea glas unui blestem al iubirii, sa-ti arate ca iubirea noastra e aberanta, de neinteles, aratandu-ti  ca nu mai este nimic, sa te simti tradat, abandonat, disperat si insignifiant, pana aproape de inexistenta...