E adevarat că in răzbunare ca şi în dragoste femeia este mai sălbatică si mai nemilosă decât bărbatul, dar astazi răzbunarea îmi abate atenţia de la durerea ce ameninţă să ma sufoce. Pentru că răzbunarea porneşte de undeva din adâncul sufletului meu rănit, de la  fiecare gând si fiecare suspin, dar totul  în viață se va întoarce din nou, totul la fel, chiar și acest moment.

Mi se intamplă des să cad pe ganduri, mai ales atunci cand  meditez la lucrurile pe care ar fi trebuit să le spun si nu am facut-o, mă simt incoltita de vinovatie.

Când privesc cu ochii si inima în jur, mă dor zambetele false si inimile sangerande, inimile legate si sufletele pierdute ; mă doare fiecare clipa traită degeaba, fiecare gând si lacrimă irosită pentru pămant, fiecare frica  pentru lucrurile pieritoare, că nu fac nimic pentru cei din jur… pentru cei pe care ii iubesc; mă doare durerea celorlalti că nu pot să-i ajut in durerea lor si că nu pot să îi pun pe ceilalti mai presus de mine. Aceste sentimente  riscau să fie călcate in picioare de oarba mea răzbunare, dar acum am lasat durerea ascunsă intr-un loc bine acoperit cu ganduri mai bune.